miercuri, 8 septembrie 2010

Pentru artă

E-uşor să-ngenunchezi o foaie, la căpătâiul unei muze. E-uşor să creionezi o floare din pensulă, peniţă, buze. Nu e prea greu de înţeles magia unui fir de mare. Să reprezinţi chiar şi-un regres cu acuarele de candoare. Să simţi un chip, s-asculţi o frunză. Să mângâi sânii unui fulg. Să te-ncălzeşti în rece-amurg. Să sorbi o cană cu lumină, privind spre soare cum se-nclină. Să-asculţi un sunet ce răsare din lumea fără de hotare. Să înţelegi ce e iubirea mereu vizând re-revenirea. Să construieşti o piramidă. Să oglindeşti ce e-n oglindă. Să uiţi de tine, de tot nu. Să uiţi de tot, de tine nu. Să ”înrobeşti” suflete-ntregi. ”Ce-ai vrut să zici?”, lumea să-ntrebe. Tu orice adevăr să-l negi. Să scânteiezi în zile negre. Să mişti precum un lup în şoaptă. Să ai privirea cea mai moartă. Cam ce înseamnă de fapt artă?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu