De vei păstra gândirea clară
Când multi din jurul tău o pierd,
Dacă încrederea e o comoară
Ce-o prețuiești ca pe-un întreg,
De te confrunți cu o minciună,
Dar nu vrei nicidecum să minți,
Iar de intenția ți-e bună,
Si n-o să negi ce spui, ce simți,
Dacă vei chibzui cu modestie
Si vei grăi vorbe curate,
Te vei feri de frenezie,
De vei uni pe dezbinate,
De vei putea să-ți faci din visuri
O cale simpla de urmat,
De te vei cufunda-n abisuri
Și te vei înălța curat,
De vei putea să iți asculți dreptatea
Întoarsă și sucită de ceilalți
Și să pui preț pe Libertatea
Ce ți-a fost dată de Părinți,
De vei putea privi la |ce-ai| "născut"
Cum se îndoaie și se strică,
Căci lut suntem, totul e lut,
Și doar iubirea ne ridică,
De vei păși cu regi sau cerșetori
Nici arogant, nici umilit
Și de vei ști că doar în oameni zac comori
Iar gândul tău va fi cel chibzuit,
Și dacă blând vei păstori un miel,
Până ce va rămâne fără zile,
Al Tău va fi Pământul!
Si tot ce zace-n el!
Iar la sfarsit renasti ca Om,
Copile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu